Istoria noastră ne-a arătat că românii trăiesc într-o zonă frământată de războaie.Vecinătatea cu Ucraina parcă vrea să ne reamintească ca acest lucru chiar în zilele noastre.Sunt mulți care spun, pe bună dreptate, că astăzi, sub umbrela de securitate a NATO, nu avem a ne teme. Dar asta nu înseamnă că un conflict acut și mare nu ne-ar afecta și pe noi major din punct de vedere emoțional, umanitar, economic și chiar militar.Emoțional pentru că un război, la granița țării tale, cu victime, distrugeri și drame umanitare crează emoție, îngrijorare și tristețe, mai ales că avem și o importantă minoritate de români în Ucraina. Umanitar, și umanitară este și problema refugiaților, în cazul unei excaladări a situației, pentru protecție și ajutor, mai ales în țările de graniță cu zona de conflict în situația și la condiții de alertă avansată.Economic, orice economie aflată în apropierea unui conflict deschis, influențează sensibil economia, fie și doar din punct de vedere al investițiilor străine.Iar din punct de vedere militar, în astfel de situații orice țară ia măsuri preventive și de alertă, se upgradează planurile de apărare la condiții alertă, se previzionează cheltuieli etc.Este evident o situație care îngrijorează, care necesită multă competență, clarviziune în actul de administrare a unei astfel de situații din partea statului.De aici încolo ar fi multe de comentat.Rămâne speranța că acest război să nu se întâmple, să existe resurse de detensionare a situației din teren, care să permită o soluție pașnică și pe termen lung, în această zonă care de secole, mă gândesc la războiul Crimeei din secolul al XIX-lea acum, a fost frământată de războaie cu implicare mai mult decât regională.