Am copilărit lângă stadionul Arcul de Triumf și lângă baza de natație, care împreună cu stadionul de atletism formau complexul sportiv numit Jean Calcianu, în perioada interbelică. Acest complex împreună cu hipodromul de galop, formau în partea de nord a capitalei, o zonă modernă de nivel european de practicare a sporturilor. Dacă adăugăm Institutul Agronomic, unul din cele mai dotate la aceea vreme la nivel mondial, avem o imagine a acelei capitale, după reîntregirea de la 1 Decembrie 1918, care era unanim recunoscută drept „Micul Paris„. Să nu uităm că tot în zonă, în aceeași perioadă, a fost amenajat lacul și parcul Herăstrău, astăzi pe bună dreptate, parcul Mihai l.
Lucru extrem de important pentru Institutul agronomic, pentru bazele sportive menționate, terenurile au fost donate de Casa Regală a României, cu destinația expresă de a deveni centre de cultură și sportive. În dreptul civil românesc, și nu numai, schimbarea destinației unei donații de către cei care o primesc duce la anularea acesteia, tocmai pentru a se asigura păstrarea destinației dorite de donator, sine die.
Astăzi asistăm la un rapt samavolnic, guvernanții actuali, vor să transforme Casa rugbiului românesc, într-un stadion de fotbal. Cu mare greutate, România, țară cu puține cluburi de rugbi, cu puțini jucători legitimați față de marile puteri ale acestui bărbătesc și frumos sport, în pofida unei finanțări minimale, de supraviețuire, țara noastră se menține în elita acestui sport de frumoasă tradiție europeană.
De ce actuali guvernanți, de ce respectabilul ministru al sportului (care știe mai bine decât oricine că inclusiv țările foste comuniste investesc masiv în sport pentru a asigura sănătate nației, cum face atât de hotărât guvernul de la Budapesta) iau o decizie, care nedreptățește grav și poate iremediabil acest nobil sport care este rugbiul?
Sau poate se vrea altceva, ceva rău și urât, ca de exemplu ce se întâmplă cu baza cealaltă a complexului, cea de natație, căzută în paragină, devenită sediul unui obscur restaurant și a unor bazine de înot insalubre, sau a unor terenuri de tenis prăfuite, în care se face sport în fumul grătarelor încinse a teraselor, apărute ca ciupercile în interiorul acesteia.
Am văzut câteva sute de iubitori ai rugbiului, încercând să picheteze stadionul Arcul de Triumf, acest templu a sportului cu balonul oval, în semn de protest față de măsura dezmoștenirii acestui frumos sport de casa sa. Nici comuniștii care considerau, rugbiul, polo pe apă sau cursele de cai, mofturi mic burgheze nu au îndrăznit să se atingă de aceste baze, iar acum, după un efort financiar guvernamental admirabil și o realizare arhitectonică prea plăcută vederii, tocmai apărătorii prezervării trecutului valoros al arhitecturii Capitalei, se transformă în demolatori de serviciu ai acestor tradiții.
Domnule Primar General se aude…?
Doamna primăreasă de sector, ați ajuns la Arcul de Triumf, venind pe contra sens din centru de v-ați împiedicat numai de Hotelul Triumf (ceea ce este de apreciat totuși)? Mai faceți câțiva pași și vedeți ce se întâmplă în spatele monumentului cu patrimoniul sportiv al sectorului de verde, că altfel riscați ca numai numele să rămână de verde. Cum ar fi doamna primar, să se întâmple asta la Marele Paris și nu aici, în țara tuturor posibilităților obscure?În rest să auzim numai de bine!