România, ca stat de drept al sistemului napolenian, are ca model de construcție administrativă, sistemul latin, cel mai apropiat de noi fiind modelul francez. Și nu de ieri de azi, ci de peste o sută cinzeci de ani.
Ce a făcut guvernul Cîțu, prin transformare prefecților din înalți funcționari publici (adică persoane cu o pregătire și o experiență în funcția publică, ocrotiți de statutul de persoană apolitică și independentă) în demnitari, eligibili pe un sigur criteriu cel al loialității politice, este indubitabil UN ATAC GRAV LA STATUL DE DREPT. Modificarea ex-abrupto, prin ordonanță de urgență (să vedem cum va fi justificată urgența) adică fără consultare publică, pe sub masă, încalcă toate recomandările instituțiilor internaționale care, în domeniul administrației, cer predictibilitate, stabilitate și siguranța carierei și a statutului funcționarului. Ori statul apolitic (să nu fie numit decât pe criterii de competență și independență) a fost anulat din motive obscure – gen trasul la sorți etc. Să nu uităm, prefectul este reprezentantul guvernului în teritoriu, nu pentru a conduce instituțiile descentralizate, ci pentru a asigura controlul de legalitate (chiar cu drept de sesizare a instituțiilor statului), independent de factorul politic fiind protejat de statutul de înalt funcționar public independent și protejat de orice presiune sau ingerință politică. Acum cum se spune în popor „fuse și se duse„.
Noul prefect, tras din căciula lui Moș Ion Roată, va asculta, conform loialității politice numai de boierul locului, pentru că termenul de baron local a devenit obsolet.În rest, să auzim numai de bine.