Republica parlamentară, ar putea rezolva multe din îngrijorările clasei politice pe termen scurt și mediu. Rapid câteva argumente:
- Dacă suntem conștienți că alegerile cuplate, prezidențiale și parlamentare, din 2024 sunt o miză uriașă pentru cel puțin un deceniu, scoaterea din ecuație a alegerilor parlamentare, ar reduce mult tensiunea asupra rezultatului alegeri dintre un candidat de stânga și unul de dreapta. După cum arată intenția de vot acum, parlamentarele ar fi câștigate de stânga, dar la prezidențiale, candidatul de dreapta intrat în turul doi, va uni bazinul electoral de dreapta și are șansele cele mai mari să câștige. De dreapta acum e PNL și USR, candidatul PNL nu-l știm, dar al USR e sigur Dacian Cioloș.
- O republică prezidențială rezolvă și alte probleme, cum ar fi mandatul de 5 ani al președintelui care a decuplat alegerile prezidențiale de cele parlamentare, problema coabitării, o altă hibă a regimului politic din România, ar rezolva și multe din disputele de natură constituțională dintre instituția prezidențială și guvern, sau parlament. Ar scoate de sub influența președintelui un număr mare de numiri, în puncte cheie în stat și ar crește rolul reprezentantului României în Consiliul European, adică ar fi un prim-ministru, care ar asigura o mai mare credibilitate din perspectivă executivă a angajamentelor politice luate în numele României.
- O reașezare de o asemenea amploare a prevederilor constituționale, te duce cu gândul la modernizarea sistemului legislativ românesc, cu un sistem unicameral cu dublă lectură legislativă ca în Parlamentul European, dar făcut pentru ceva (simplificarea sistemului, flexibilizarea, profesionalizarea și responsabilizarea lui și a funcției parlamentare) și nu împotriva a ceva, cum a fost referendumul și inițiativa băsesciană (care era motivată de idea populistă de a mai reduce numărul profitorilor parlamentari).
- Dar odată inițiată o astfel de lucrare, va fi greu să nu se ajungă la discuția necesară a reformei administrativ teritoriale, prin adaptarea mărimi unităților la nivelul celor existente preponderent în Uniunea Europeană, adică reducere numărului de județe, comasarea comunităților locale pentru eficientizarea actului administrativ și apropierea lui de nevoile cetățeanului, etc. Lucru pe care Comisia parlamentului de modificare a Constituției, l-a analizat profund, în perioada USL-lui, fără a reuși să-l și finalizeze.
La două decenii aproape de la ultima modificare a constituției din 2003, ar fi un demers corect și necesar cu condiția unui larg consens politic pe ideile directoare ale unei viziuni de țară, care să asigure pentru următoarele două decenii cel puțin, un cadrul de politică instituțională care să confere României liniștea și stabilitatea necesare accederi la deplina modernitate.
Ca un optimist incurabil eu cred, sau mai degrabă sper, că o astfel de lucrare grea ar avea sorți de izbândă.
În rest, să auzim numai de bine.