Totdeauna am spus că este nedrept să spunem „Mica Unire” marelui act politic de la 24 ianuarie 1859. Mulți o numesc așa pentru a acorda Unirii de la 1 decembrie 1918 întâietatea.
Greșit…!
Unirea de la 24 ianuarie, a permis crearea „Principatelor Unite” într-o structură statală de sine stătătoare, în granițele unui areal locuit de români din negura timpului, vorbitori de limbă română, creștini ortodocși, cu tradiții și suferințe comune, pentru existența multi-milenară a nației noastre. Nimic din ce a urmat frumos și solid în existența noastră nu ar fi fost la fel fără Actul Unirii, nici obținerea statului unificat, nici reformele lui Cuza, prin care România a intrat în modernitate, nici Războiul de Independență și, bine înțeles, crearea Regatului independent și suveran al României.
Deci piatra de temelie a statalității țării, indubitabil a fost pusă, de corifei români ai Unirii de la 24 ianuarie.
1 Decembrie 1918 a însemnat culmea de netăgăduit a uriașului pas înainte care a însemnat crearea statului național unitar al României, în care după patru secole de la Unirea din 1601, a lui Mihai Viteazul, românii, vorbitori ai graiului latinității noastre multimilenare, s-au reunit în matca ancestrală a existenței nației noastre.
Nu putem deci spune că ceva este mic sau mare în sacralitatea destinului nostru național atât de fericit împlinit în acest interval de timp între „Unirea Mică” și „Marea Unire„, cred eu. Chiar dacă pare un pic nedrept, această ușoară nuanțare, este doar un apostrof în măreția faptelor care ne-au făurit darul cel mai de preț al devenirii noastre, patria noastră ROMÂNIA.
La mulți ani!Să auzim numai de bine!