O lume nebună
Se naște
Murind.
Virgula împarte povestea cerșind,
Ca timpul să se scurgă,
Încet
Golind desueta Clepsidră,
A scurtului secol
Douăzeci.
Am condensat într-un veac,
Singurătatea bătrânului
Patriarh,
Două războaie nimicitoare și
Reci.
Am pășit pe lună,
Și am țintit în stele,
Am siluit natura,
Și am distrus cultura.
Ca să vorbim în
Șoaptă,
Cu heliograma
Noastră.
Visând la clipa când mașinăria,
Va împlini în sfârșit
Profeția.
Am creat idoli
Efemeri
Din tot felul de Facebook-uri, Tik-Toc-uri sau,
Vlogări fără minte
Și idei.
Consumăm nesățios de dubios,
Lucruri inutile dar
Marketate bine.
Am inventat pe iel pronumele,
Nici masculin,
Nici feminin,
Incert, otrăvitor
Și fin.
Speriat sun poate
Eu,
Îngrozită poate ești Tu,
Dar siguri suntem
Amândoi,
Că nu vom conteni
Să întrebăm,
Despre al lumii
Nerostit apus.