O lume nebună

Se naște

Murind.

Virgula împarte povestea cerșind,

Ca timpul să se scurgă,

Încet

Golind desueta Clepsidră,

A scurtului secol

Douăzeci.

Am condensat într-un veac,

Singurătatea bătrânului

Patriarh,

Două războaie nimicitoare și

Reci.

Am pășit pe lună,

Și am țintit în stele,

Am siluit natura,

Și am distrus cultura.

Ca să vorbim în

Șoaptă,

Cu heliograma

Noastră.

Visând la clipa când mașinăria,

Va împlini în sfârșit

Profeția.

Am creat idoli

Efemeri

Din tot felul de Facebook-uri, Tik-Toc-uri sau,

Vlogări fără minte

Și idei.

Consumăm nesățios de dubios,

Lucruri inutile dar

Marketate bine.

Am inventat pe iel pronumele,

Nici masculin,

Nici feminin,

Incert, otrăvitor

Și fin.

Speriat sun poate

Eu,

Îngrozită poate ești Tu,

Dar siguri suntem

Amândoi,

Că nu vom conteni

Să întrebăm,

Despre al lumii

Nerostit apus.