DE AN NOU 2022
M-am tot gândit ce să scriu, acum la început de an. Bine înțeles din subiectele mele predilecte, despre politică, despre pace și război, despre legi, legislație și legiuitori, despre Planeta Albastră, despre actualitatea zile de azi etc. Răgazul liniștit al sărbătorilor de iarnă, tihnite, mi-a permis să răsfoiesc un pic prin trecut. Așa am dat peste o poezie, scrisă în 1999 și apărută, într-un volum publicat, în același an, în care restul poemelor erau scrise înainte de 1989, o așa zisă literatură de sertar.
Pentru puținii dar deosebiții mei urmăritori, iat-o.
ASEMENEA LUI ICAR
Deșertăciune
E numele tău Putere.
Omul s-a născut năzuind
Să învingă.
Viața e haina bucuriei
Neștirbite.
Născut imperfect
Omul visează Perfecțiunea.
Câteodată,
În deșertăciunea lui
Crede că poate fi
Destin
Și putere.
Se naște
Își face aripi
De lemn
Și zboară
Asemenea lui Icar
Sus, tot mai sus,
Cât mai aproape
De visele sale
Dar se trezește
De fiecare dată
Cazând.
Putere,
Numele tău este,
Cu fiecare din noi,
Deșertăciune.
FRIGUL SPERANȚEI
Editura EMINESCU
București, 1999